Revizuirea deciziei de achitare a torţionarilor disidentului Gheorghe Ursu, foștii ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, cerută de Parchetul General, a fost respinsă de Curtea de Apel Bucureşti.

„În temeiul art.459 alin. (5) Cpp, respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie şi de revizuentele-părţi civile Ursu Andrei Horia şi Ursu Ştefan Olga împotriva sentinţei penale nr. 196/F/17.10.2019 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 238/A/27.07.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei”, arată decizia instanţei.

Parchetul General ceruse în octombrie 2023 anularea deciziei, pe calea revizuirii, prin care torţionarii Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost achitaţi definitiv de Instanţa Supremă pentru săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase.

Argumentele procurorilor pentru revizuirea deciziei

În solicitarea pe care au formulat-o, procurorii au precizat că există fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de judecători atunci când au soluţionat dosarul torţionarilor lui Gheorghe Ursu.

Parchetul preciza că a primit de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii înscrisuri conţinând date şi informaţii, însoţite de detalii tehnice, ce nu au fost cunoscute de magistraţi în timpul desfăşurării procesului.

De asemenea, a fost depus un material documentar de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), întocmit în colaborare cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, referitor la cazuistica şi încălcările drepturilor omului în România în perioada 1980-1989.

„Aşa cum se evidenţiază în cererea de revizuire, faptele şi împrejurările noi relevante din aceste materiale susţin o cu totul altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţă şi se circumscriu adevărului istoric, care a stabilit că represiunea a fost o trăsătură permanentă a regimului comunist, conflictul dintre societate şi regim a reprezentat o constantă,

regimul a continuat practicarea politicilor restrictive, interzicând orice manifestare publică pe care o considera drept un pericol la adresa stabilităţii sale şi disimulând represiunea politică prin folosirea anchetelor penale instrumentate de Miliţie, ca paravan al acţiunilor de poliţie politică”, explica Parchetul General.

Totodată, Adrian Ursu, fiul disidentului, susținea că decizia de achitare a fost un şoc pentru toţi cei care cunosc dosarul asasinării lui Gheorghe Ursu. În plus, el afirma că Securitatea încă mai are posibilităţi - fie directe, fie subliminale - de a-i influenţa pe unii dintre oamenii din justiţie.

IICCMER susţinea că achitarea foştilor ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş reprezintă un pericol la adresa statului de drept şi se situează în contradicţie flagrantă cu adevărul istoric, deschizând larg calea reabilitării regimului totalitar, potrivit Agerpres.

Argumentele judecătorilor pentru achitarea torționarilor lui Gheorghe Ursu

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, pe 27 iulie 2023, achitarea definitivă a foştilor ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu. În motivarea deciziei de achitare, judecătorii au precizat că Gheorghe Ursu nu a fost un opozant al regimului comunist şi nici nu s-a aflat în relaţii de adversitate cu Securitatea, astfel încât nu se poate reţine infracţiunea de tratamente neomenoase în sarcina ofiţerilor care l-au anchetat.

O altă frază din motivarea judecătorilor care a scandalizat opinia publică era că la nivelul anului 1985 nu se poate reţine că represiunea organizată de Securitate avea un caracter sistematic şi s-ar fi exercitat prin controlul informativ al „întregii populaţii active”, ci ar fi vorba doar de „un conflict limitat la câteva persoane”.

În plus, judecătorii considerau că în timpul regimului Ceauşescu nu exista o intenţie clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităţilor statului.

Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către Europa Liberă şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste. A făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, în perioada ianuarie - noiembrie 1985. El a fost arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985.

Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.

Fiul disidentului, Andrei Ursu, susţine că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să îşi denunţe prietenii, printre care cunoscuţii scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosaşu, Securitatea a hotărât „continuarea cercetărilor sub stare de arest”, „urmând ca în cercetări să se clarifice şi natura relaţiilor” cu aceştia.

Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun - pentru posesia a 17 dolari - pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. A fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să fie violenți cu el.

Inginerul a murit în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de Securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun.

Până în prezent au fost condamnate trei persoane în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului. Tudor Stănică, decedat recent, nu a făcut nicio zi de închisoare invocând motive medicale, după ce a obţinut în instanţă 22 de cereri de amânare a executării pedepsei.

Mihai Creangă a scăpat după zece ani, iar deţinutul de drept comun Marin Clită a ieşit din puşcărie după nouă ani pentru bună purtare. În prezent, Clită este din nou în penitenciar, unde execută o condamnare de 14 ani primită în Danemarca, fiind acuzat că a omorât o stewardesă într-o cameră de hotel din Copenhaga.

Citește și: Procurorii cer revizuirea achitării inculpaţilor din dosarul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu